*n-am să uit niciodată, dar niciodată, cum după
ani de viaţă împreună cu tine
m-am ridicat în sfârşit din patul de moarte
şi m-am dus în camera de alături să văd cine
doamne iartă-mă îmi strigă numele
şi-am ajuns aici.*
Şi e atât de frumos ca oamenii să te uimească. Încă.
Îţi mulţumesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu